Miercuri, 10 noiembrie 2010 a fost o seară deosebit de ocupată pentru echipa InConcert.ro. După ce am asistat la super concertul de lansare al albumului de "Best of” al lui Mircea Baniciu, ne-am îndreptat grăbiţi paşii către The Silver Church Club. Acolo urma să aibă loc începând cu ora 22:00 lansarea noului album Vunk, "Ca pe vremuri”. Trupa ne oferise ocazia unui mic preview acum aproximativ o luna când au cântat în Club A în faţa unui public foarte entuziast.

Încă de la intrare era clar că participăm la un eveniment la care nimic nu era la voia întâmplării. Organizatorii purtau tricouri inscriptioante cu mesaje din cele mai cunoscute melodii ale trupei: "vreau o ţară ca afara”, "sunt ca pe vremuri” sau "stai pe spate şi hai...” şi împărţeau prăjitură cu jeleu. Tricourile puteau fi şi achiziţionate alături de noul album la standul special de lângă garderobă. (Cel mai mare succes l-au avut cele cu "vreau o ţară ca afara”...deloc surprinzător, nu?)

Concertul a început puţin după ora 22:00 cu un mic moment de stand-up comedy al lui Dan Badea. Acesta a încercat să dezmorţească atmosfera cu glume despre cum era pe vremuri, Facebook şi...manelisti! Deşi nu prea şi-a atins scopul, publicul s-a animat instant în momentul urcării pe scenă a băieţilor de la Vunk. A urmat o cascadă cronologică a celor mai tari hituri din istoria Vank şi Vunk intercalate cu melodii de pe noul album. Nouă ne-au plăcut foarte mult: "Dau alarma”, "Doar o noapte de adio”, "Noi o scoatem la capat” şi "Fermecata danseaza”.

Pentru că fiecare lansare trebuie să aibă micile momente speciale, Vunk nu au dezamăgit şi i-au invitat pe rând pe scenă alături de ei pe Mitza de la Bere Gratis pentru o interpretare senzaţională a melodiei "Doar o noapte de adio”, Lora (ex-Wassabi) alături de care au cântat "Prima noapte din ultima zi” şi Maria Radu care a ridicat temperatura din Silver Church cu "Langa inima mea vine inima ta”. Nici Dan Badea nu a fost mai prejos, interpretând alături de Vunk "Regele soselelor” si deviand apoi un pic cu "Billionaire” a lui Travis McCoy. Bisul a fost incendiar la propriu: am cântat cu toţii "Vreau o ţară ca afara”, "Iubire cu imprumut” şi am avut parte de artificii în timp ce băieţii cântau cu patos: "stai pe spate şi hai să aprindem artificii pe tavan”. 

În afară de artiştii care au fost prezenţi alături de Vunk pe scenă noi am văzut o mulţime în public: Andreea Bălan, Keo, băieţii de la Hi-Q, Zoli de la Sistem, Gabriel Cotabiţă, Dan Teodorescu, băieţii de la Zero şi A.G Weinberger.

Am fost 739 miercuri în Silver Church la lansarea Vunk conform numărătorii oficiale. Şi ne-a plăcut tuturor!

Poza: Edi Enache pentru Monden.info

La ora 16:30, cand am ajuns la (defuncta) Zone Arena, nu era nimeni in zona portilor de acces. Pentru prima data in ultimii ani, am vazut lumea strangandu-se in apropierea orei 18:30, ora de acces trecuta pe bilet. Nu a fost imbulzeala, iar organizatorii au fost prompti in a permite accesul in incinta din Barbu Vacarescu. Atmosfera era linistita, lumea se pregatea parca de o petrecere cu muzica buna.

Prima trupa pe scena au fost The Amsterdams, care au incalzit atmosfera dupa ce ploaia ne stropise putin. Vizibil emotionati, cei de la Amsterdams au fost pe placul publicului, predominant feminin, care se stransese deja in jurul scenei. Recitalul baietilor a fost unul scurt, incheiat cu o declaratie de dragoste pentru solista The Cranberries: "We love you, Dolores, wherever you are!". Imediat, baietii au coborat in mijlocul publicului, au facut poze si au dat autografe, asteptand spectacolul celor de la The Cranberries.

Cand au aparut cei din echipa trupei irlandeze pentru a lipi setlist-urile pe scena, publicul a si inceput sa scandeze numele formatiei. Nu a trecut mult timp si au inceput sa se stinga luminile... si s-au auzit primele acorduri ale piesei "Analyse" si vocea solistei, Dolores:

Close your eyes, close your eyes
Breathe the air, out there
We are free, we can be
Wide open

Au urmat piese mai noi sau mai vechi, la care publicul canta fiecare refren alaturi de solista. Nu am stiut ca trupa The Cranberries este atat de populara in Romania.

Dolores a salutat publicul si in special pe o fetita de numai 4-5 anisori, care se afla in fata scenei, pe umerii tatalui ei. Au urmat piese precum "Animal Instinct", "How", "Dreaming my Dreams", "Linger". Fanii fredonau piesele impreuna cu membrii formatiei, vadit impresionati de primirea de care au avut parte din partea publicului. Au urmat piese mai mult sau mai putin cunoscute, atat din repetoriul Cranberries, cat si de pe albumele solo ale lui Dolores: "Wanted", "Just My Imagination", "When You're Gone", "Switch Off The Moment", "Desperate Andy" si "Time Is Ticking Out".

In pauzele dintre piese, Dolores ne-a povestit ca e nevoie de multa rabdare pentru a avea o casnicie trainica, fiind casatorita de 16 ani. Ne-a spus ca ii place Romania si ca si-ar dori sa revina si anul viitor.

Au urmat "I Can't Be With You", "Ode To My Family", "Free To Decide", "Salvation", "Ridiculous Thoughts", urmate de mult-asteptata "Zombie".

Dupa ce s-au retras de pe scena, irlandezii au fost chemati la bis indelung, cu tropait si scandari repetate. Dupa cateva minute care au parut o eternitate, The Cranberries s-au intors pe scena pentru un bis prelungit, cu "Put Me Down", "Still Can't...", "Promises" (ce nu se afla pe setlist) si "Dreams".

La sfarsitul concertului, Dolores i-a daruit fetitei colierul ei, in aplauzele publicului. A fost un moment special, nascut din iubirea solistei pentru copii si iubirea publicului pentru muzica The Cranberries.

O seara magica s-a terminat parca prea repede. Ma bucur ca The Cranberries s-au reunit si sper sa putem asculta muzica lor in concerte inca multe zeci de ani de acum incolo.

Ma pregatesc pentru acest concert de 16 ani. Sintagma "Aerosmith la Bucuresti" a fost in tot acest rastimp, pe rand, o gluma, o speranta, o posibilitate si, in final, o certitudine.

Ziua de vineri se anunta fara ploaie si lumea a inceput sa umple bulevardul Barbu Vacarescu incepand cu ora pranzului. Majoritatea in tricouri Aerosmith, asteptand in soarele amiezii sa se deschida portile Zone Arena. Peste gard se zareau zeci de voluntari inimosi ce pregateau corturile cu jetoane, bauturi si materiale promotionale.

Am ajuns la poarta de acces in zona Golden/VIP putin dupa ora 15, cu intentia de a lua legatura cu reprezentanta Fan Club-ului Aerosmith (Aero Force One), Amanda. Alaturi de alte cateva persoane (din Romania, SUA, Germania si Scotia), aveam programat un Backstage Tour si Meet&Greet cu Steven Tyler si Joe Perry. Punctuala, reprezentanta AF1 si-a facut aparitia si ne-a condus in spatele scenei pentru a vedea cabinele, scena, chitari, tobe si staff-ul ce pregatea concertul. Dupa cateva fotografii am revenit in zona Golden. Au urmat cateva zeci de minute de asteptare a formatiei, al carui avion intarziase jumatate de ora.

Putin dupa ora 18 si-au facut aparitia solistul Steven Tyler si chitaristul Joe Perry, impreuna cu sotia sa. A urmat sesiunea de Meet&Greet, in care s-au dat autografe si s-au facut multe poze. In fata scenei, publicul se pregatea de Reamonn. Odata revenit in zona Golden, am ajuns destul de usor in primul rand, acolo unde colegul de la In Concert.ro imi pastrase locul, la baricade.

Reamonn si piesa lor "Faith" ne-au trezit din toropeala. Un setlist scurt, de 11 piese, menit sa pregateasca publicul pentru spectacolul ce urma. Am ascultat "Set of Keys", "Through the Eyes of a Child", "Aeroplane", "Star", Tonight". Intre piese, solistul a reamintit legatura speciala pe care o are cu tara noastra, fiind casatorit cu o romanca. "Femeile sunt foarte frumoase aici", a spus el. Au urmat "Million Miles", "Moments Like This", "Serpentine" si "It's Over Now". La bis, desi erau programate 2 piese, trupa a ales sa cante numai "Supergirl", lasand fanii in delir.

Imediat a inceput pregatirea scenei pentru cei de la Aerosmith. Fanii au scandat numele trupei minute in sir, pana cand cortina cu simbolul Aerosmith a acoperit scena. S-au aprins luminile si... a inceput spectacolul!

Steven Tyler, Joe Perry, Brad Whitford, Tom Hamilton si Joey Kramer - Aerosmith sunt pe scena la Bucuresti! Desi ii intalnisem cu cateva ore inainte, parca nu-mi venea sa cred ca sunt pe scena aici, la noi, dupa atatia ani. Au inceput cu "Love In An Elevator", iar Steven a iesit in fata fotografilor, pe runway, imbracat stralucitor, cu palarie, jacheta, pantaloni rosii mulati si adidasi cu paiete, lucrati manual cu cateva ore inainte de spectacol de catre o fata din staff. Au urmat piesele "Back In The Saddle" si "Falling In Love (Is Hard On The Knees)", care ne-au purtat de la un cap la altul al istoriei trupei, din anii '70 pana astazi.

Asa cum obisnuiesc in turneele europene, Aerosmith a pregatit un setlist cu piese cunoscute publicului datorita videoclipurilor ce ruleaza si acum la televiziunile muzicale. "Eat The Rich", "Pink", "Livin' On The Edge", "What It Takes", "Rag Doll", urmate de baladele "Crazy" si "Cryin'". Tyler a dansat, a flirtat cu publicul feminin, si-a aruncat ochelarii de soare, o bratara si muzicuta, a pozat si a alergat dintr-un capat in altul al scenei. Publicul a fost la inaltime si a cantat toate piesele impreuna cu formatia. Au urmat hituri precum "Jaded", "Stop Messin' Around", "I Don't Want To Miss A Thing", "Sweet Emotion", "Baby Please Don't Go".

Dupa "Draw The Line", formatia a parasit scena. Au fost chemati inapoi de scandarile publicului, acompaniate de tropaieli si dorinta de mai mult a miilor de fani. Au revenit pentru bis cu "Dream On", "Walk This Way" si "Toys In The Attic".

Cand s-au stins reflectoarele, inca eram sub efectul muzicii. Cele doua ore de Aerosmith nu pot fi destul pentru nici un fan. Din fericire, insa, Steven Tyler si Joe Perry par hotarati sa cante impreuna multi ani de-acum incolo. "Don't believe what you read", spune Steven despre scandalul posibilei despartiri a trupei. Si aleg sa-l cred, pentru ca am nevoie de Aerosmith, de muzica lor si de energia unica pe care aceasta formatiei o transmite publicului de 40 de ani incoace.

Vineri, 28 mai, clubul si terasa Fabrica au găzduit cea de-a 7-a ediţie a Funk Rock Hotel, primul festival 100% românesc. O iniţiativă lăudabilă, dat fiind numărul trupelor invitate, raportat la preţ şi calitate. Din line-up au făcut parte: Vive La Noiz, The MOOoD, Travka, Les Elephants Bizarres, E.M.I.L., Şuie Paparude, L’Orchestre De Roche, Unu şi VJ Eko.

O idee nouă şi interesantă a fost accesul la 2 scene, una afara pe terasă şi una în club. Prima parte a evenimentului s-a desfăşurat afara, accesul fiind permis începând cu ora 17:00. Noi din păcate am ajuns cam pe la 19:30 şi am ratat concertul Vive La Noiz. Dar ca şi noi mulţi se pare că încă mai erau prin birouri la ora aceea.

Foarte punctual, la 20:00, au început să cânte băieţii de la The MOOoD. Încet-încet cei prezenţi pe terasă s-au apropiat de scenă şi încercau să intre în atmosferă, iar pe poartă părea să apară din ce în ce mai mulţi oameni dornici de o distracţie pe cinste. Show-ul celor de la The Moood a fost la fel de electrizant ca de obicei. Gopo, vocalul a iîncercat în câteva rânduri să implice publicul, l-a îndemnat la cântat, dar poate că lumina zilei încă îl ţinea în frâu ori era cam intimidat de capacităţile lui vocale ca să mai poată cânta ceva. Urcat pe boxe, sărind şi emanând multă energie Marius, alături de colegii lui i-au încălzit pe cei prezenţi cu piese ca Get Away, Two Times, Stay Right, Back In The Shop, Hey, Lies sau Silence. Iar în final Bogdan, toboşarul a făcut şi câţiva fani fericiţi aruncându-le beţele.

În foarte scurt timp le-au luat locul pe scenă cei din Travka. Deja numărul celor prezenţi aproape că se triplase. În inima Bucureştiului fiind s-a început în forţă cu Urban Violent, iar cei din faţa scenei au dansat încă de la primele acorduri. Bineînţeles mulţi ştiau toate versurile pieselor vechi, dar şi pe ale celor mai noi, primite cu mare entuziasm. Până aproape de finalul concertului, personal am avut o senzaţie de deja-vu al unui concert Travka din alte vremuri. Asta datorită lipsei totale de comunicare cu publicul - în antiteză cu stilul nou prezentat în concertele de revenire, lucru pe care îl consider un plus adus show-ului. Spre sfârşitul ultimei piese am aflat că datorită unei întâmplări petrecute cu o seară înainte George, vocalul nu era tocmai în apele lui, dar sperăm că a reuşit să elimine o parte din frustrare prin ţipetele incluse în melodie şi care totuşi n-au făcut notă discordantă.

Setlist:

1. Urban violent
2. Într-un fel
3. Zgârba
4. Zâmbetul tău
5. Nimic de pe frontul de est 2
6. Nimic de pe frontul de est 1
7. Partea finală
8. Fetele-n lună
9. Cum te simţi
10. 90
11. E cineva în oraşul acesta
12. Atenţie! Atenţie!
13. Ochiul cere lumină

De cele mai multe ori punctualitatea este bine receptată. În cazul de faţă parcă ar fi trebuit să se mai acorde o marjă de eroare. Câteva puncte în minus au fost: timpul dintre trupe era foarte scurt, iar ca rezultat bateristul trupei Travka a trebuit jumatate din concert să-şi tot fixeze tobele. Tot în cazul trupei Travka nu au reuşit să cânte toate melodiile propuse şi nici de bis nu au avut parte, deşi publicul îşi dorea asta.

Începand cu ora 22:00 s-a făcut accesul în club pentru partea a 2-a a evenimentului. Cei care au continuat distracţia au fost Les Elephants Bizarres. Pentru ei a fost o seara specială deoarece şi-au lansat oficial primul videoclip, la piesa Hello Says The Devil. Mulţi fani, mulţi tineri gată să danseze imediat ce începea o nouă melodie a celor 5 băieţi.

Setlist:

1. The Boys
2. CD's
3. The Adventure
4. Have No Fear
5. Air Guitar Band
6. Ugly Ballerina
7. Mushroom Girl
8. Hello! (Says The Devil)
9. Jokers
10. The Zoo
11. Brasil

Le-au urmat mai vechii în domeniu, baieţii de la E.M.I.L. O seara plină de apariţii masculine. Momentul ska-punk al serii a fost creat prin combinarea de piese vechi şi noi. Se poate observa o schimbare de atitudine pe noul album, parcă melodiile sunt un pic mai calme. Cei din public au fost mult mai activi tot pe piesele deja cunoscute ca Pisica, Hipiotii, 1000 de dorinte sau Vama – piesă dedicată Vamei Vechi de acum ceva ani, care pentru cei de pe scena şi nu numai, nu mai are aceeaşi semnificaţie ca atunci când a fost compusă piesa.

Chiar dacă mai putin norocoşi, pentru că sunetul nu ajungea la fel de clar până în spatele sălii, şi cei aflaţi acolo s-au simţit foarte bine şi poate chiar au avut mai mult loc să se desfăşoare în momentele propice pentru pogo.

Noi ne-am încheiat seara la finalul concertului E.M.I.L., dar din surse sigure am aflat că distracţia a continuat la fel de interesant alături de Şuie Paparude, L’Orchestre De Roche şi Unu.

Cum ziceam şi la început inţiativa este una lăudabilă, iar experienţa dobândită de-a lungul celor 7 ediţii sperăm să aducă şi altele pe viitor cât mai atractive pentru publicul românesc şi nu numai.

Pentru că berea merge foarte bine cu un concert live, cei de la Becks s-au gândit să ne facă o surpriză şi să invite la Bucureşti una dintre cele mai hot trupe ale momentului: The Noisettes. Britanicii urmau să vină însoţiţi de Codeine Velvet Club, noul proiect muzical al lui Jon Lawler, unul dintre membrii fondatori ai cunoscutei trupe The Fratellis. Vestea a circulat repede prin Bucureşti mai ales că intrarea la concertul organizat la Romexpo era liberă.

Saptamana de dinaintea concertului se poate să fi fost cea mai călduroasă din acest an în Bucureşti. Şi totuşi sâmbătă, 29 mai, situaţia n-a mai fost aşa roz. După prânz au început să apară norii, unul câte unul. La început erau albi. Apoi au început să schimbe culorile iar spre seară deja cerul era cam negru de supărare...probabil la fel şi organizatorii. Şi totuşi ne-am pregătit pelerinele de ploaie şi am pornit spre Romexpo. Doar nu era să ne sperie o ploaie scurtă de vară, nu?

Desigur, habar nu aveam ce avea să urmeze. Ploaie caldă de vară da, dar ce ploaie! În ciuda şiroaielor necontenite de apă ne-am hotărât să ramanem pe poziţii. Spre surprinderea noastră, mulţi dintre cei strânşi deja la Romexpo au gândit la fel. Cred că eram un fel de copii ai ploii. Distracţia a continuat printre picăturile de apă cam 2 ore până când în sfârşit şi-au făcut apariţia pe scenă scoţienii de la Codeine Velvet Club. Scoţienii ne-au cerut scuze pentru că au venit cu vremea "frumoasa” de acasă şi au făcut tot ce le-a stat în putinţă să ne încălzească. Iar pe muzica lor săltăreaţă, un rock alternativ melodios, chiar nu aveai cum să stai locului. Am dansat pe melodii precum "Vanity Kills”, "Hollywood”, "Little Sisters” şi "I am the resurrection”. Mulţumindu-ne că am înfruntat ploaia să îi ascultăm, Codeine Velvet Club au părăsit scena după aproape o oră, lăsându-i pe sunetişti să pregătească instrumentele pentru cei de la Noisettes.

Cu un pic de noroc, după încă o repriză de ploaie torenţială, norii au început să se spargă. Tocmai la timp pentru că în sfârşit "the lovely Noisettes” au luat în primire scena. Solista trupei, Shingai Shoniwa, a fost încă de la început o apariţie strălucitoare datorită outfit-ului atipic pentru un astfel de concert: o rochie cu paiete ce amintea de epoca de aur a Hollywood-ului şi o fundă mare aurie în păr. Deşi au început cu o melodie lentă, Noisettes ne-au pus rapid sângele în mişcare odată cu "Wild Young Hearts”. Shoniwa ne-a mărturisit că în anii săi de studenţie a vizitat România dar că nu se aştepta ca peste 5 ani să se afle pe scenă în Bucureşti în faţa unui public atât de minunat care ştie să aprecieze muzica.

Show-ul Noisettes a continuat cu "Don't upset the rythm”, "Beat of my heart”, "Every now and then”, "Never forget you” şi "Saturday night”, piesă pe care Shoniwa a prezentat-o drept "nebunie curata”. Şi nebunie a fost! Cei aproape 3000 de oameni  încă prezenţi au avut dreptate să rămână la Romexpo. De mult timp nu am mai asistat la o reprezentaţie live atât de bună. Noisettes ne-au transmis o energie fantastică iar orele petrecute în ploaie aşteptându-i au meritat cu prisosinţă! Mai vrem NOISEttes! Ne vedem la anul?