Pentru cei dintre voi care preferă vacanța în prima parte a verii, domeniul muzical nu dezamăgește nici anul acesta. Așa cum am văzut până acum, sunt o mulțime de festivaluri programate în iunie și, în ciuda faptului că iulie este luna cea mai plină de evenimente, nici acestea nu o duc rău din punct de vedere al numărului de vizitatori. Dacă nu ați făcut o alegere până acum, vă mai prezentăm un festival - Nova Rock.
Festivalul austriecilor datează din 2005 și de atunci are loc anual, în luna iunie, la granița cu Ungaria și Slovacia (în Burgenland). Deși este proaspăt pe piață, Nova Rock reușește să atragă puțin peste 100.000 de oameni la fiecare ediție. Ce-i drept, festivalul nu aduce nimic inovator față de altele - avem parte de aceleași zone de camping, standuri cu produse și mâncare și scene împărțite în zone VIP sau nu. Totuși, sunt rare momentele în care un festival se diferențiază în mod evident de altele prin altceva în afară de line up și locație. Iar dacă luăm în considerare că Austria nu e chiar atât de departe de România iar Viena se află la câțiva kilometri distanță, Nova Rock poate urca lejer în topul destinațiilor de anul acesta.
Să trecem acum la lucruri mai practice. În 2010 Nova Rock se întâmplă între 11 și 13 iunie, la Pannonia Fields II. Și poate cel mai important lucru, pe afiș tronează nume ca Rammstein, Stone Temple Pilots, Slayer, Green Day, The Hives, The Prodigy, Deftones, Alice in Chains, Bullet for my Valentine, Wolfmother sau As I Lay Dying. Iar pentru a-i vedea live pe toți aceștia, voi trebuie să faceți un drum până la granița cu Austria și - să nu uităm - să scoateți din buzunar 120 de euro pentru toată perioada festivalului.
Europa pare să facă o modă din festivalurile muzicale înfrățite. Dacă până acum v-am vorbit despre englezi cu ale lor Reading și Leeds, iată că nici nemții nu se lasă mai prejos și sar la înaintare cu alte două evenimente muzicale aproape identice - Rock am Ring și Rock im Park. Diferența majoră este, și în cazul lor, locul de desfășurare. Rock am Ring are loc la Nürburgring, în vestul Germaniei, iar Rock im Park se ține în zona stadionului Frankenstadion din Nuremberg, în sud-estul țării.
Teoretic, ambele festivaluri sunt considerate a fi unul singur și asta nu e de mirare, având în vedere asemănările izbitoare în legătură cu orice în afară de locație. Au parte de același organizator și lineup-uri anuale aproape identice, din 1985 și până astăzi. Au existat foarte rar mici excepții, în care un artist își anunța participarea doar la Nürburgring sau Nuremberg, dar în rest toți performerii fac schimb pe zile. Ca să bifăm și obișnuita clasificare superlativă, Rock am Ring și Rock im Park sunt cele mai mari festivaluri muzicale din Germania și împreună intră în competiție alături de cele mai mari evenimente de acest gen din întreaga lume. Și ca să vă faceți o idee, în 2007 ele au atins un număr de 150.000 de participanți și ambele festivaluri au vândut pentru prima oară toate biletele cu luni bune în avans.
Anul acesta, Rock am Ring și Rock im Park vor avea loc între 3 și 6 iunie. Abonamentul de acces la oricare dintre cele două costă 170 de euro, iar dacă vă interesează o singură zi, va trebui să scoateți din buzunar 75 de euro. Ca orice festivaluri care se respectă, există și zone de campare și, evident, posibilitatea achiziționării unui bilet complet care include și această facilitate. Cât despre detaliul care vă interesează cel mai mult, vă spun că Rock am Ring și Rock im Park sunt alegerile perfecte pentru vara asta dacă vreți să-i vedeți live, la un loc, pe Rage Against the Machine, Jay-Z, KISS, Editors, Kasabian, Kate Nash, Muse, 30 Seconds to Mars, Motorhead, Alice in Chains, Gogol Bordello, Rammstein, Cypress Hill, HIM, The Hives, Pendulum, Crystal Castles, Lamb of God, Slayer sau Stone Sour.
Scris de Adelina-Maria Luca Marţi, 27 Aprilie 2010
Așa cum ne-am obișnuit până acum, fiecare festival de muzică tinde să-și construiască identitatea sub forma unui slogan de tipul "cel mai (...) festival din Europa/lume". Nici olandezii nu fac excepție de la trend, astfel că ei ne oferă an de an cel mai durabil festival neîntrerupt din Europa (titulatură recunoscută chiar în Cartea Recordurilor). Este vorba despre cunoscutul Pinkpop, aflat în 2010 la ediția cu numărul 41. Ca de obicei, Pinkpop va avea loc în aer liber, în Landgraaf, localitate situată la câțiva kilometri în sudul Amsterdamului. Dacă până acum exista o dată fixă, stabilită, în mod bizar, după sărbătoarea religioasă a Pogorârii Sfântului Duh, anul acesta va avea loc ceva mai târziu - 28-30 mai -, din cauza faptului că respectiva sărbătoare cade anul acesta prea devreme și data s-ar fi suprapus cu alte concerte prestabilite ale artiștilor pe care organizatorii aveau de gând să-i aducă la Landgraaf.
Pinkpop durează, în mod tradițional, 3 zile și este vizitat de aproximativ 60.000 de oameni în fiecare zi. Există 3 scene separate și se spune că în cei 35 de ani de activitate, peste 1,5 milioane de oameni i-au călcat pragul și în jur de 500 de artiști au urcat pe scene. Anul acesta, cifrele arată cam așa: 40 de formații și interpreți pe cele 3 scene, 4 zone de camping cu o capacitate totală de 50.000 de persoane, 140 de euro pentru un bilet complet ce include si camparea sau 75 de euro pentru biletele zilnice, dar fără acces la zona corturilor.
Să vedem acum ce primim în schimbul ofertei. Confirmările de până acum sunt suficiente pentru a garanta faptul că, dacă Pinkpop a fost sold-out de 20 de ori până acum, anul acesta are toate șansele de a fi adăugat la numărătoare. Așadar, între 28 si 30 mai, mergeți în Olanda pentru a-i asculta live pe Rammstein, Kasabian, John Mayer, P!nk și Wolfmother, iar până atunci stați cu ochii pe site-ul oficial al evenimentului pentru a fi la curent cu ultimele noutăți și confirmări.
Scris de Adelina-Maria Luca Marţi, 20 Aprilie 2010
Săptămâna aceasta vorbim despre încă un festival care și-a definitivat lista de invitați și așteaptă de acum afluxul de turiști, care cu siguranță că nu va întârzia să apară. Pentru acest eveniment, deplasarea se face în Scoția, mai precis, în parcul Balado. Cei care sunt deja familiarizați cu festivalurile din UK vor ști că vorbesc despre cunoscutul T in the Park. Iar dacă numele nu vă dă niciun indiciu, citiți mai departe.
T in the Park este, cum ar veni, festivalul (inter)național al scoțienilor. Din 1994 și până acum s-a ținut anual, deși a schimbat câteva locuri de desfăşurare de atunci. La început a fost un festival de 2 zile, dar din 2007 s-a prelungit la 3, ca din 2008 să ofere posibilitatea de a achiziționa un bilet complet cu campare inclusiv pentru ziua precedentă începerii concertelor. Așadar, în 2010 T in the Park ni se prezintă ca un adevărat festival muzical, în ton cu standardele europene cu care ne-am acomodat până acum. E bine de știut că în cele mai multe cazuri, T in the Park împarte lineup-ul cu Oxegen-ul irlandezilor, un festival mult mai proaspăt apărut pe harta muzicală a Europei. Ce vă oferă totuși scoțienii? 7 scene principale, zone întinse pentru campare, standuri și magazine de tot felul și chiar un mic parc de distracții, a cărui atracție principală este roata mare.
T in the Park a debutat în forță chiar din primul an. E mare lucru ca la prima ediție a unui festival muzical să-i ai pe scenă pe Primal Scream, Oasis, Blur, Rage Agains the Machine și Manic Street Preachers. Evenimentul și-a câștigat astfel fanii de la început și nu a făcut decât să pluseze la acest capitol cu artiștii din anii ce au urmat: Radiohead, Pulp, The Foo Fighters, Beck, etc. Rămâne mereu constantă dorința organizatorilor de a mări numărul concertelor de la an la an și de a lărgi paleta de genuri muzicale. Astfel, anul acesta vom avea parte de nume ca Muse, Faithless, Eminem, Stereophonics, Paolo Nutini, Vampire Weekend, Kasabian, Jay-Z, John Mayer, The Black Eyed Peas, Florence & The Machine, The Prodigy, Madness, Groove Armada, David Guetta, La Roux, Kate Nash, Goldfrapp, Empire of the Sun, Julian Casablancas, Echo & The Bunnymen sau The Proclaimers. O ofertă muzicală eclectică, din care oricine are ceva de ales.
Oficial, site-ul festivalului ne anunță că biletele s-au vândut deja încă de pe 26 februarie. Cu toate astea, vă vând un mic pont: stați cu ochii pe site și pe platformele de ticketing partenere. Organizatorii vor suplimenta în luna următoare numărul biletelor pentru a întâmpina astfel cererea surprinzătoare cu care s-au confruntat. Așadar, dacă T in the Park sau un sejur în Scoția vă face cu ochiul, eliberați în calendar zilele de 9, 10 și 11 iulie!
Scris de Adelina-Maria Luca Marţi, 13 Aprilie 2010
Dacă săptămâna trecută am căutat un festival internațional cât mai aproape de casă, de data asta țintim ceva mai departe. Cum o mare parte a muzicii bune de astăzi vine din Anglia, e și normal ca acolo să se desfășoare unele dintre cele mai importante evenimente muzicale din lume. În țara cu cea mai mare concentrație de festivaluri din Europa, e imposibil să nu găsiți măcar un eveniment pentru care v-ați urca în avion fără a mai sta pe gânduri. Dimpotrivă – odată ce afli lineup-urile tuturor evenimentelor din UK, devine imposibil să nu-ți dorești să participi la toate.
O soluție inedită o reprezintă festivalurile Reading și Leeds. Bazate în orașele cu același nume, cele două evenimente vin la pachet, și asta nu doar pentru că au același organizator (Festival Republic). Ele au loc în același weekend din august și împart între ele artiștii de pe afișe. Reading este fratele mai mare al perechii, bucurându-se chiar de titulatura mondială de cel mai vechi festival muzical care se organizează și în prezent (datează din 1971). Leeds a apărut în 1999, când organizatorii de la Reading și-au dat seama că popularitatea festivalului a făcut neîncăpător spațiul pus la dispoziție. De atunci, cele două sunt nedespărțite și, deși orașele se află la distanță destul de mare unul față de celălalt, participanții se pot împărți între cele două locații, știind că vor putea vedea același lineup fără aglomerație.
Anul acesta, festivalurile încep vineri, 27 august, și țin până duminică, pe 29. Site-urile oficiale spun că abonamentele pentru tot weekendul s-au vândut deja și au rămas doar bilete de o zi. Cu toate astea, sunt disponibile așa-numitele coach packages, care includ transport și camping pentru întreg weekendul, o soluție chiar interesantă pentru oricine nu vrea să-și facă prea multe griji cu organizarea și vrea să trăiască experiența totală a unui festival englez.
Am păstrat ce era mai bun și mai interesant pentru sfârșit. De ce merită să semnați condica la unul dintre aceste festivaluri? Vă las cu un răspuns simplu: Guns N’ Roses, Queens of The Stone Age, Biffy Clyro, Gogol Bordello, LCD Soundsystem, Arcade Fire, The Libertines, Modest Mouse, Blink-182, Paramore, Weezer, Cypress Hill, Limp Bizkit, Klaxons, Pedulum, We Are Scientists, Band of Horses, Two Door Cinema Club.
Scris de Adelina-Maria Luca Marţi, 06 Aprilie 2010
Cum criza a lovit anul acesta și festivalurile din România, avem un motiv în plus să întreprindem puțin turism muzical la vară. Și ca să nu lovească prea tare și în buzunarele noastre, cea mai la îndemână soluție pentru obișnuiții concertelor în aer liber rămâne festivalul vecinilor din Ungaria, Sziget.
De la un eveniment low-profile, studențesc, pornit în 1993, Sziget a devenit unul dintre cele mai importante festivaluri muzicale din Europa. Peste jumătate dintre vizitatori provin din toate colțurile Europei, iar numărul lor se mărește de la an la an. Durează o saptămână (de obicei prima din august) și numără în prezent peste 1000 de recitaluri anual. Timp de șapte zile, Budapesta devine un important reper pe harta muzicală a continentului, reușind să-i adune pe cei mai doriți performeri și pe fanii acestora pe insula Obudai-sziget, în mijlocul Dunării. În ceea ce privește genurile muzicale, Sziget este un festival foarte eclectic. Orice ascultător de muzică poate găsi ceva interesant în fiecare an - blues, jazz, rock altervativ, hard rock, pop, hip hop, metal, electronic.
Anul acesta, Sziget va avea loc între 11 și 16 august, iar line up-ul se anunță deja foarte interesant. Printre confirmările care au sosit deja de la organizatori se numără nume ca Faithless, Children Of Bodom, Infected Mushroom, Iron Maiden, Kasabian, Billy Talent, Muse, Papa Roach, Ska-P sau The Hives. Lista nu se oprește aici, urmând ca luna aprilie să aducă mai multe noutăți. Până atunci, ce mai trebuie să știm despre Sziget este că biletele săptămânale costă 140 de euro, iar dacă vreți să și campați pe insulă, va trebui să scoateți din buzunar 170 de euro. Asta dacă vă grabiți până la 1 mai, pentru că de atunci prețurile cresc la 170, respectiv 200 de euro. Formațiile deja anunțate sunt pentru mulți motiv suficient pentru a grăbi cumpărarea unui bilet, dar dacă nu v-ați convins până acum că merită, stați cu ochii pe site-ul festivalului.
Aşa cum v-am promis data trecută, revenim astăzi cu încă 5 tinere speranţe ale noii muzici. Din lunga listă a participanţilor la ediţia din 2010 a festivalului South by Southwest, InConcert.ro vă mai recomandă:
6. Future Future O formaţie cu două capete – după cum se descriu chiar ei –, care a atras atenţia multor manageri şi organizatori de concerte cu ajutorul unui sound rock conceput, parcă, special pentru baruri gălăgioase de studenţi. Îi găseşti acolo unde regulile partiturii muzicale nu contează, inspiraţia după ureche este la putere şi notele muzicale care produc cel mai mult zgomot sunt atracţia serii. A nu se înţelege că fraţii care au dat naştere acestei formaţii – 15, respectiv 18 ani – aruncă în joc combinaţii muzicale la nimereală. Muzica lor are acel ceva rebel, adolescentin, pe care unii dintre noi şi-l amintesc cu drag, iar cei mai fericiţi încă îl mai trăiesc.
De ascultat: My Machine http://www.myspace.com/futuretwice 7. April Smith and the Great Picture Show Născută la sfârşitul erei disco şi în plina ascensiune a rock’n’roll-ului, această domnişoară din Brooklyn, acompaniată de formaţia ei, reuşeşte să combine cu succes prezenţa dramatică a lui Freddie Mercury cu dulceaţa muzicală a lui Buckley şi sarcasmul lui Tom Waits. Ce ar putea ieşi de aici? Criticii muzicali care au avut onoarea par să fie de acord – avem de-a face cu o nouă Lily Allen.
De ascultat: Drop Dead Gorgeous
8. Yelawolf Ca toţi rapperii care se respectă, şi acesta are o poveste de viaţă care i-a servit drept inspiraţie muzicală. În cazul lui Yelawolf, stilul de viaţă nomad a fost cel care l-a determinat să-şi pună bucăţi din viaţă pe note muzicale. De la cel mai cunoscut rapper alb, Eminem, băiatul din Alabama a împrumutat cu succes furia versurilor şi le-a combinat cu un sunet şi mai dur, inspirat de nume sonore precum Ice Cube sau Snoop Dogg.
De ascultat: I Wish
9. Local Natives Cele câteva show-uri suţinute până acum au atras de partea celor de la Local Natives comparaţii cu armonia celor de la Fleet Foxes şi Grizzly Bear şi câte ceva din entuziasmul caracteristic Vampire Weekend. Ce-i drept, băieţii aduc câte puţin cu toţi aceştia, dar plusează memorabil cu zgomot de chitară electrică şi o percuţie sănătoasă. Admirabil este curajul cu care cei cinci se aruncă în faţă când vine vorba de coveruri după artişti celebri. E suficient să spunem că au îndrăznit să preia melodii de la Talking Heads. Şi chiar le-a reuşit.
De ascultat: Warning Sign (Talking Heads cover)
10. Harlem În cele din urmă, mai e loc de o formaţie care trebuie urmărită cu atenţie. Originari din Austin (locul de baştină al festivalului SXSW), cei trei cântă rock după regulile lui Iggy Pop – brut, jucăuş, uşor tabu şi total scăpat de sub control. Nu le e frică să şocheze nici prin muzica aproape viscerală, nici prin tot felul de afirmaţii. Spre exemplu, toţi sunt de acord că singura lor formaţie preferată este Nirvana, singurul album digerabil pentru ei este „Nevermind”, iar singura melodie pe care o pot asculta la nesfârşit este „ Smells Like Teen Spirit”.
Fiindcă odată cu primăvara încep să se mai dezmorțească spiritele, nici domeniul muzical nu se poate ascunde de agitația care vine odată cu primele raze de soare ale lui martie. Primăvara este anotimpul confirmărilor spectaculoase în materie de festivaluri europene și nu numai. De aceea, de acum și până la vară, în fiecare marți, vom vedea la Live World care sunt cele mai hot festivaluri ale lui 2010 și de ce merită să întreprindeți puțin turism muzical pentru a ajunge la ele.
Începem seria cu un festival mai special, care debutează chiar mâine în Austin, Texas. Desigur, este deja prea târziu pentru rezervări și cumpărări de bilete, dar veți vedea că asta e mai puțin important. Asta deoarece la South by Southwest (SXSW) este mai interesant efectul de după, și nu evenimentul în sine. Din 1987 și până acum, SXSW s-a dovedit a fi o adevărată rampă de lansare a formațiilor, care au reușit să treacă de la statutul de necunoscuți la cel de idoli, cu ajutorul unui singur concert. Altfel spus, festivalul de anul acesta are toate șansele să lanseze câteva formații și cântăreți care vor face obsesia criticilor și ascultătorilor de muzică pentru mult timp de acum încolo. Să vedem, deci, care sunt formațiile pe care merită să le ținem sub lupă anul acesta.
1. Broken Bells Cea mai urmărită formație de anul acesta pare să fie și cea care a dobândit deja suficientă popularitate în rândul ascultătorilor. Broken Bells s-a format în septembrie 2009, din colaborarea lui James Mercer (The Shins) și a lui Danger Mouse, recunoscut pentru melodia "Crazy" a lui Gnarls Barkley. Cei doi își descriu materialul ca fiind melodios, dar experimental în același timp, asta în vreme ce soundul lor este exact cum ne-am fi așteptat să iasă din combinația celor doi: puțin înclinat spre folk, cu o voce impresionantă și o grămadă de instrumente muzicale care reușesc să inducă un feeling aparte.
2. Surfer Blood Au fost comparați de revista Rolling Stones cu cei de la Pavement și The Pixies, deși, la o ascultare mai atentă, veți recunoaște cu siguranță asemănările cu Beach Boys și Vampire Weekend. Băieții din Florida își bazează succesul pe un sound puternic, o combinație între indie și surf rock.
3. Free Energy Este acel gen de formație care merită 100% toată atenția pe care o primește. Poate că sintagma care îi definește cel mai bine pe cei cinci este "o abordare modernă asupra rockului clasic". Cu riffuri ce aduc aminte de anii 70 și destule influențe blues și pop, băieții reușesc să dea naștere unui stil de muzică contagios.
4. Wale Olubowale Folarin, cunoscut mai degrabă cu numele de scenă Wale, nu este o apariție atât de recentă în lumea muzicii. Rapperul a debutat încă din 2006, fără a face prea multe valuri, în ciuda faptului că a fost întotdeauna protejatul lui Jay-Z și al lui Mark Ronson. Wale este foarte popular la nivel local, în D.C., iar asta cu ajutorul atitudinii sale prietenoase și rimelor de mare efect. Anul acesta, cu ocazia concertului său de la SXSW, are mari șanse să depășească granițele zonei de recunoaștere a celebrității sale.
5. Fitz And The Tantrums O formație de-a dreptul infecțioasă. După ani buni de muncă în studio, au reușit să își producă primul album și au avut o ocazie incredibilă de a cânta în deschiderea unui concert Maroon 5, în toamna trecută. De atunci, toate reflectoarele par să fie ațintite pe acești băieți și pe isteria care stă să fie declanșată de combinația lor de versuri bine gândite și jocul muzical, aproape teatral, dintre vocalistul Michael Fitzpatrick și covocalista sa, Noelle Scaggs.
InConcert.ro vă recomandă studiu de caz intensiv pe cele 5 formații prezentate astăzi. Nu vă culcați pe o ureche, căci marțea viitoare revenim cu încă 5 artiști demni de urmărit.
Scris de Adelina-Maria Luca Vineri, 26 Februarie 2010
Anii '60 au fost sinonimi, pentru mulți oameni care au trăit acele vremuri, cu pacea, iubirea și euforia devenite trademark-ul acelui deceniu. Cel mai grăitor simbol a fost, fără îndoială, festivalul Woodstock. Nu e de mirare că, ulterior, s-a dorit recrearea atmosferei de la faimosul eveniment prin organizarea de alte concerte. Unele au reușit să aducă laude epocii hippie, altele au rămas mai degrabă uitate odată cu trecerea timpului, iar unul dintre ele s-a transformat într-un dezastru, lucru care nu a făcut decât să confirme că orice perioadă glorioasă are parte de un sfârșit abrupt.
La începutul lui decembrie 1969, cei de la The Rolling Stones au decis să organizeze o serie de concerte cu intrare gratuită, lângă autostrada Altamont, în apropiere de San Francisco. Avea să fie o seară liniștită, cu Flying Burrito Brothers cântând în deschidere și Tina Turner debordând de senzualitatea ei caracteristică. Nimeni nu avea să știe că în scurt timp, lucrurile vor lua o turnură cât se poate de proastă.
Scris de Adelina-Maria Luca Vineri, 12 Februarie 2010
Încă de când a luat scena cu asalt, prin 1967, Leonard Cohen a inspirat generații întregi de muzicieni și ascultători, folosindu-se de armele pe care le mânuiește cel mai bine – muzica înălțătoare și versurile de poet. Nu e de mirare că artistul, trecut cu bine de 70 de ani, continuă să fie și astăzi unul dintre cei mai apreciați cântăreți din lume și printre puținii care au reușit să coboare în siguranță de pe valul revelațiilor muzicale din anii 60, rezistând și acum, peste 5 decenii.
Povestea filmului documentar care îl are ca protagonist pe marele muzician este simplă – în ianuarie 2005, regizorul Lunson se afla în Sydney pentru a filma un spectacol-tribut adresat lui Cohen, „Came So Far For Beauty”. A ieșit mai mult decât atât, astfel că „I’m Your Man” reunește interviuri din spatele scenei, spectacole live și beneficiază de prezența a multor artiști care l-au avut ca inspirație pe acest mare om. Printre cei care își arată recunoștința pe acest DVD se numără Nick Cave, Rufus și Martha Wainwright, Beth Orton, Jarvis Cocker și, în calitate de invitați speciali, Bono și The Edge (U2).
Artiștii care au pus la cale acest concert tribut nu se dau în lături de la a-l lăuda pe marele Cohen. Astfel, Nick Cave povestește cum a descoperit un album de-al canadianului pe vremea când locuia într-un orășel plictisitor din Australia și cum s-a simțit dintr-odată cea mai cool persoană din lume. The Edge îl ridică pe Cohen la rang de zeu, asemănându-l cu „omul care coboară de pe munte cu tabletele de piatră, inscripționate cu vorbele îngerilor care i s-au adresat”.
„I’m Your Man” reușește să mulțumească atât fanii înrăiți, cât și pe cei nou-inițiați în cultul lui Leonard Cohen. Filmul lui Lunson este o mărturie minunată a muzicii captivante și un portret impresionant al unui artist cu adevărat unic în lume.
Scris de Adelina-Maria Luca Vineri, 05 Februarie 2010
Există câteva formații mari pe care ori începi să le apreciezi de la prima audiție, ori îți devin antipatice din cauza mediatizării excesive. Rareori există o cale de mijloc. Ca lider de formație, complicațiile sunt și mai multe. Odată atins statutul de idol și odată ce reușești să împarți o lume întreagă în oameni care iubesc muzica ta și oameni care nu o apreciază, ai de cântărit în balanță următoarea mișcare – continui să faci muzică pe placul celor care te-ar adora indiferent de rezultat sau încerci să-ți lărgești fanbase-ul, venind cu lucruri care ar atrage noi ascultători, dar ar putea îndepărta din cei vechi? Printre aceste formații se află și Oasis, grupul pus la punct de cei doi Gallagher din Manchester. Până de curând, alegerea lor a fost evidentă și – spun mulți – inspirată. Oasis au cântat întotdeauna pentru genul de public stabil, care i-a îndrăgit de la prima melodie auzită. Poate de aceea un rockumentar despre această formație poate fi apreciat, fie și subiectiv, doar de iubitorii muzicii lor.
Scris de Adelina-Maria Luca Vineri, 29 Ianuarie 2010
Unul dintre cele mai importante elemente care fac din concertele anumitor formații niște momente magice pentru fani este, fără îndoială, chiar statutul de idoli la care sunt ridicați cântăreții. Majoritatea par să capete recunoașterea pe plan mondial peste noapte, odată cu lansarea vreunui album sau single care prinde bine la public. Cu toate astea, sunt formații care au în spate ani buni de încercări și zeci de melodii care n-au fost băgate în seamă până la momentul zero. Mai marii scenei muzicale reușesc să treacă de la statutul de anonimi la cel de superstaruri într-un timp foarte scurt și par să se bucure din plin de succesul proaspăt dobândit. Și chiar dacă nu s-ar bucura prea tare, care dintre ei ar fi suficient de nebuni încât să recunoască asta în fața milioanelor de fani? Pe cât de retorică pare întrebarea, ea are și un răspuns – Radiohead.
În 1997, cu două albume în spate, cei cinci membri ai formației din Oxfordshire lansează OK Computer. Ceea ce a urmat după i-a luat prin surprindere pe toți. Materialul a fost primit extrem de bine de critici, a intrat imediat în topurile muzicale din țară și a primit și primul Grammy. Într-un interviu, Yorke nu se sfiește să afirme că nici unul dintre cei cinci nu știa cât de bun este OK Computer până la momentul în care toată lumea a început să vorbească despre Radiohead. Acesta este și momentul în care formația, împreună cu echipa, decid să documenteze momentele decisive care au făcut din Radiohead una dintre cele mai bune trupe rock de după Nirvana. Așa s-a născut Meeting People is Easy, un rockumentar despre primul turneu important susținut de Yorke și ai săi în toată lumea.
DVD-ul nu este un documentar de turneu tipic. Nu se concentrează pe cele mai importante performanțe live, ci mai degrabă pe absurditatea venită cu faima care i-a luat prin surprindere pe tinerii muzicieni. Documentarul conține multe interviuri luate proaspeților idoli și filmări de backstage din care se desprinde tot mai evident faptul că succesul nu este ceva ușor de digerat. Ca atare, Yorke spune că e înfricoșător să știe că face parte din formația preferată a multor oameni și chitaristul Colin Greenwood, vizibil extenuat într-un interviu pentru revista NME, cedează și mărturisește că a ajuns să urască multe melodii pe care trebuie să le repete seară de seară la fiecare concert.
Chiar și așa, ceea ce Meeting People is Easy vrea să demonstreze este că există formații copleșite de toată mediatizarea din jurul lor, dar care totuși continuă să facă ceea ce știu mai bine – să urce pe scenă și să ofere publicului o experiență de neuitat. Deși filmările din afara concertelor ne arată cinci oameni aflați la limita suportabilului, atunci când camera urcă pe scenă alături de Radiohead, totul se schimbă. Scena este locul în care ei se simt cel mai bine și, până la sfârșitul fiecărui concert, toți reușesc să uite de greutățile întâmpinate și să se bucure din plin de experiența pe care o trăiesc. Asta, bineînțeles, până încep pregătirile pentru următorul mare concert.
În această noapte începând cu ora 4:00 a României vor avea loc concerte de binefacere în New York, Londra şi Los Angeles. Pe parcursul transmisiei se va desfăşura un teledon în cadrul căreia se vor strânge donaţii pentru ajutorarea victimelor cutremurului din Haiti. La spectacolele intitulate "Hope for Haiti now" vor concerta numeroase vedete internaţionale.
Pe scena din New York vor concerta Wyclef Jean, Bruce Springsteen, Jennifer Hudson, Mary J. Blige, Shakira, şi Sting, în Los Angeles vor urca pe scenă Alicia Keys, Christina Aguilera, Dave Matthews, John Legend, Justin Timberlake, Stevie Wonder, Kid Rock, şi Sheryl Crow iar din Londra vor cânta Coldplay şi un grup format din Bono, The Edge, Jay-Z, şi Rihannna. Teledonul de aproximativ două ore va fi transmis simultan pe toate marile reţele americane de televiziune şi în întreaga lume, fiind sprijinit şi transmis live de YouTube, Hulu, MySpace, Fancast, AOL, MSN.com, Yahoo, Bing.com, BET.com, CNN.com, MTV.com, VH1.com.
Scris de Adelina-Maria Luca Vineri, 22 Ianuarie 2010
Printre artiştii nominalizaţi de obicei la orice gală muzicală din UK, la categoria „Best Live Act”, există o vorbă: „nu vom câştiga niciodată, ăsta e un premiu rezervat celor de la Muse”. Şi pe bună dreptate. Pentru cei care au avut ocazia să-i vadă live, nu mai e nevoie de argumente. Pentru cei care nu s-au convins încă, există DVD-ul „The H.A.A.R.P." care conţine filmări ale concertelor sold-out susţinute de formaţie pe stadionul Wembley, în vara lui 2007. Mulţi s-ar putea întreba ce-i face pe cei de la Muse atât de speciali şi de ce nu există îndoieli că întotdeauna vor câştiga titlul de „Best Live Act”. Deşi un show live nu se compară cu nişte filmări, „The H.A.A.R.P.” ilustrează foarte bine motivele pentru care Bellamy şi ai săi sunt indiscutabil pe primul loc.
