Joi seară am asistat în premieră la un concert al Alexandrinei Hristov în The Silver Church. Ratasem lansarea albumului "Om de lut" care a avut loc într-un Silver Church arhiplin în urmă cu câteva luni, aşa că ne-am asezat cât mai aproape de scenă, gata să urmărim concertul. Puţin după orele 21:00  Alexandrina a urcat pe scena din Silver Church, vizibil emoţionată, zâmbitoare şi elegantă. O prezenţă scenică aparte, o carismă rar întâlnită la artiştii din România.

A început cu "Om de lut", piesă care dă numele primului album semnat Alexandrina. Un început calm, gingaş, care a prevestit un concert plin de sensibilitate. Timp de aproape 2 ore Alexandrina a interpretat piese arhi-cunoscute de pe albumul Om de lut şi nu numai: Fata merge pe jos, Femeile Dietice, De când ai plecat, Noi 2, Undeva, Numai Tu sau Avioane negre. N-a lipsit nici Dansul miresei, piesă în limba rusă, precum şi Un, deux trois, în limba franceză.

Spectacolul Alexandrinei este genul de concert foarte greu de transpus în cuvinte. Un eveniment muzical la care trebuie neapărat să participaţi cu prima ocazie. Noi nu vom rata următorul concert al artistei. Dincolo de intervenţiile lui Silent Strike, dincolo de aportul bandului (Petrica Ionutescu - trumpet, keyboards, accordion, Gabi Almasi - guitar, mandola, Czifrak Stefan - bass, Tavi Scurtu - drums), Alexandrina reuşeşte să impresioneze prin simpla ei apariţie. Naturaleţea. simplitatea, zâmbetul sincer şi bucuria care i se citeşte în ochi la sfârşitul fiecărei piese sunt elemente care o fac pe Alexandrina un artist aparte.

Mai multe fotografii:

Foto: Alex Barbulescu

Dupa concertul celor de la WASP, din urma cu cateva zile, era nevoie de o schimbare de ritm. In timp ce afara lumea vuia despre alegeri, in incinta Salii Palatului atmosfera era calma si, deopotriva, foarte calda. Desi anuntat pentru ora 20, concertul a inceput cu 45 de minute intarziere pentru ca s-a ajuns greu la spectacol. Publicul a umplut Sala Palatului si concertul a inceput in ropote de aplauze.

Vocea Dianei Krall, ragusita si profunda, s-a imbinat perfect cu instrumentele pe toata durata concertului. Contrabasul, tobele si chitara au avut sunetul clar, neprelucrat si solo-urile au impresionat publicul, mai ales solo-ul de contrabas din finalul concertului. Muzicienii au si improvizat intre piese, creand in imensa Sala a Palatului atmosfera unui club de jazz din America.

Aţi asistat vreodată la concertul unei trupe care sună la fel ca pe CD? Nu vorbim de variante live scoase pe album, ci de trupe care sună chiar ca în studio! Ei bine, alături de Dream Theatre (care sunt recunoscuţi pentru asta) i-am adăugat aseară în acest cerc select şi pe cei de la Pink Martini. Americanii au concertat duminică seară în încheierea festivalului "Viaţa e Frumoasă" la Teatrul Naţional din Bucureşti, într-o sală mult prea mică pentru o trupă atât de apreciată în România. Sala Mare a TNB-ului a fost aseară arhiplină, cum nu o mai văzusem de mult. Mulţi oameni au stat în picioare, pe margini, după ce şi locurile de pe strapontine au fost ocupate în totalitate.

Cu doar 15 minute întârziere faţă de ora anunţată (întârziere provocată de aglomeraţia de la intrare), cei 12 artişti au păşit pe scenă rând pe rând şi Thomas, pianistul trupei, ne-a întâmpinat cu un "Bună seara şi vă mulţumesc că sunteţi prezenţi alături de noi" foarte exersat. O mare parte din salut a fost rostit în aplauzele celor aproximativ 900 de oameni prezenţi.Thomas avea o grămadă de foi pe care erau scrise prezentările fiecarei piese în limba română.

Unul dintre cele mai aşteptate concerte din această toamnă a fost, cu siguranţă, cel al celebrei Natalie Cole, fiica marelui Nat King Cole. O Sală a Palatului destul de plină a aşteptat-o pe artistă încă de la orele 20:00, când am ajuns noi acolo, asta în condiţiile în care multă lume aştepta la intrare. N-am reuşit să aflăm nici de această dată de ce sunt atât de mulţi oameni care amână intrarea în sală până aproape de începerea spectacolelor. Multă lume bună a venit marţi seară să o vadă pe Natalie Cole. Dintre VIPurile autohtone i-am văzut pe Marcel Pavel alături de soţia sa, Horia Brenciu, Robert Turcescu însoţit de Oana Sârbu, Crina Mardare, Anna Lesko, Nicola şi Loredana. Ce-i drept, n-am avut prea mult timp să stăm cu ochii după vedetele noastre, pentru că la 9 fără un sfert, adică cu doar 15 minute mai târziu decât ora anunţată, cântăreaţa de origine americană a păşit pentru prima oară pe scena Sălii Palatului în aplauzele publicului.

Îmbrăcată într-o rochie simplă şi foarte elegantă şi cu nişte accesorii extrem de strălucitoare (inclusiv un microfon ce părea îmbrăcat în diamante) Natalie Cole a arătat ca o divă. Eleganţa alături de siguranţa zecilor de ani de carieră au dus la un spectacol care s-a apropiat de perfecţiune. Dacă în rock cei de la Dream Theater sunt recunoscuţi pentru concertele care se aud exact ca pe CD, în jazz Natalie Cole este exemplul perfect. În spatele zâmbetelor şi a vocei catifelate se află probabil sute de ore de repetiţii şi o rigurozitate impresionantă.

Sala Palatului a fost plina la concertul trupei belgiene de marti seara. Oameni de toate varstele, care prefera sa asculte melodii "oldies, but goldies", au avut parte de aproape doua ore pline cu hituri ale anilor '90: Puerto Rico, What’s a Woman, Nah Neh Nah... dar ajungem si acolo.
In ciuda dimensiunilor salii, trupa a reusit sa creeze o atmosfera calda. Luminile au fost discrete, iar accentul s-a pus pe muzica, nu pe ceea ce obisnuim sa numim "show". Concertul a inceput simplu, cu Far Gone Now. De la primele acorduri si versuri, Dani Klein, vocea trupei, a reusit sa transmita spectatorilor o eleganta aparte.

Spectatorii au reactionat cu ropote de aplauze dupa fiecare piesa, semn ca specatcolul a fost unul cu adevarat deosebit. Piesele care au alcatuit setlist-ul serii au fost Far Gone Now, Sold My Soul, I Don't Know, Heading For A Fall, Ilia, I Don't Want To Know, Puerto Rico, They Say It's Love, Travelling Light, Pack Your Memories, At The Parallel, Quand Elle Rit Aux Eclats, Don't Cry For Louie, Je L'Aime Je L'Aime, What's A Woman, Johnny si Pauvrea Diable, Nah Neh Nah la bis.

Daca pana la final s-au auzit cereri pentru piesa "Nah Neh Nah", bis-ul a ridicat sala in picioare. Spectatorii au dansat si au cantat alaturi de trupa, ai caror chitaristi s-au intors dupa finalul spectacolului pentru autografe si fotografii.

Pe canalul nostru de Youtube am urcat şi câteva piese înregistrate în timpul concertului cu telefonul mobil. Am ales să nu folosim decât telefoanele mobile la acest concert deoarece marţi seară am fost prezenţi în calitate de spectatori, şi nu de jurnalişti.