Joi seara m-a prins în Club Control la evenimentul Dan Basu, Mushroom Story şi Khidja. Ora nouă jumate pe afiş, ora 10 practic. Dan Basu, jumătatea de la Silent Strike a început petrecerea pentru un public de zece persoane, din care trei fiind băietii care se ocupau cu visualele. De la remixuri Shukar Collective până la Portishead, el a reuşit să destindă atmosfera încordată dintre zecile de persoane care stăteau la o simplă bere şi cei care păşeau debusolati în camera aproape goală.

Timpul a trecut pe ritmuri de la trip hop până la hip hop, locul a început să se aglomereze şi astfel la ora 11 fără câteva minute şi-au făcut aparitia clujenii de la Mushroom Story. Băieti simpatici, ardeleni care au un sound aparte îmbinând multe stiluri. Influenţe alternative cu versuri amuzante şi expresive, ei au evoluat semnificativ de la apariţia de acum 2 ani de la Papa la Şoni din cadrul festivalului StufStock. Pe scurt, mult “ioi-ioi”, dans şi agitaţie, punctul culminant fiind coverul Justice vs Simian “We are your friends”. Recitalul lor nu a durat mai mult de o oră, Mushroom Story fiind nevoiţi să plece la drum pentru a susţine următoarea zi concert in oraşul natal, Cluj.

Drumul meu până la bar şi înapoi a constituit o pierdere mică sau mare de timp. Eu zic mică deoarece nu am stat mai mult de cinci minute dar în acelaşi timp mare, deoarece toată lumea se raspândise sau plecase. Băieţii de la Khidja aka Rusu şi Flore au venit ca de fiecare dată detaşati şi bucuroşi chiar dacă mai ramăseseră puţine persoane. Publicul care venea acum ceva vreme la petrecerile lor s-a orientat total în altă directie, deoarece stilul lor cu influenţe jazz a luat amploare aducând astfel muzica lor până la funk, tehno, house, acest lucru depinzând de petrecere.

To sum up, petrecerea a fost una reuşită reunind artisti din arii diferite care sunt cunoscuţi şi lăudaţi pentru munca lor.

Foto: The Silver Church

Sâmbăta trecută am avut ocazia să asist la un concert cu adevărat inedit: Dark Bombastic Evening, cel mai mare eveniment de neo-folk, marţial industrial şi suicide pop din Europa de Est. Evenimentul a avut loc în unul dintre cele mai inovatoare cluburi din Bucureşti, elegantul şi totuşi întunecatul Silver Church.

Trebuie să recunosc: am plecat de acasă cu inima indoita...nu ştiam mare lucru despre aceste genuri muzicale, în afară de micul research realizat pe internet cu câteva zile înainte de concert şi care oricum nu m-a lămurit foarte tare. Prin urmare, chiar nu ştiam la ce să mă aştept. După intrarea în club am început să îmi fac o mică idee despre ceea ce se întâmpla. Nu era un eveniment pentru metalişti, deşi costumaţiile unora dintre participanţi te-ar fi putut trimite pe această pistă greşită. Publicul era cât se poate de "colorat”, gotic şi neomogen. Fanilor români li s-au alăturat mulţi italieni, germani, francezi şi alte naţionalităţi ale căror limbă nu am putut-o identifica.

Muzica pe care am ascultat-o la acest eveniment este acel gen de muzică pe care nu oricine o înţelege şi apreciaza. Şi întradevăr, pentru o fană de indie rock şi alte minunăţii apropiate, nu a fost chiar uşor de digerat. Am ajuns în timp ce pe scenă se desfăşurau cei de la Triarii, al căror nume face referire la legiunea soldaţilor mai în vârstă şi experimentaţi din Roma Antică. În timp ce îi ascultam, singura comparaţie legată de sound-ul lor care îmi venea în minte era o coloană sonoră de film horror. Ştiţi voi, muzica din acele momente tensionate înainte să apară "the bad guy” sau după aterizarea extratereştrilor. Părerea mea de neinitiat...

Aseară a avut loc în Hard Rock Cafe din Bucureşti un eveniment cu totul special: Tribute to remember: Freddie Mercury, un concert caritabil în care a fost omagiat unul dintre cei mai mari muzicieni ai istoriei. Concertul a comemorat 18 ani de la moartea marelui artist iar încasările obţinute din vânzarea biletelor au fost donate către 5 tineri seropozitivi.  

Am ajuns în Hard Rock Cafe relativ devreme, în jurul orei 20:30 şi era încă linişte. Nici un indiciu că urma să se întâmple ceva  interesant...poate doar scena care era plină de instrumente muzicale să fi fost singurul semn că urmează un concert. Dar uşor, uşor lumea a început să umple imensa cafenea, creând un zumzet fantastic. Puţin după ora 21:30 pe ecranele amplasate în întregul local au început să fie difuzate melodii celebre ale celui pe care urma să îl sărbătorim. A urmat o scurtă reprezentaţie a trupei de pirotehnişti sibieni Crispus, care au încălzit atmosfera la propriu.  

Seara dedicata lui Freddie a început odată cu urcarea pe scena a unei foarte tinere trupe al cărei nume din păcate nu l-am reţinut. Însă Bubu era la tobe (remember him?)...si au început în forţă cu poate cea mai reprezentativă melodie Queen din istorie: "We will rock you”. A urmat o trupa de rock românească deja consacrata: cu o istorie de peste 14 ani de cariera muzicala, cei de la Trooper au surprins perfect esenta Queen cu: "Crazy little thing called love”, "I want it all” şi "I want to break free”, ultimele două melodii fiind unele dintre cele mai mari imnuri rock din toate timpurile. Mulţimea numeroasă adunată în Hard Rock Cafe (i-am auzit pe organizatori comentând ca aşteptările lor au fost întrecute) deja cânta şi dansa pe ritmurile binecunoscute ale celor mai frumoase melodii Queen. 

O apariţie neaşteptată a fost Cristina, membră a trupei Impact, pe care sincer nu o vedeam mare fană Queen. A ţinut să ne demonstreze contrariul, cântând foarte frumos 3 melodii mai puţin promovate de către formaţia britanică: "My melancholy blues”, "Jealousy” şi "Too much love will kill you”. Pe mine m-a surprins cât se poate de plăcut şi după privirile apreciative a celor din jur, nu am fost singura. Am schimbat puţin registrul odată cu urcarea pe scenă a trupei Spitalul de Urgenţă. Dan Helciug însă nu era în formă, după cum a şi mărturisit, fiind chinuit de febră şi răceală. Cristina i-a sărit în ajutor şi au cântat împreună cunoscuta "Days of our lives”. Punctul culminant al serii a fost interpretarea piesei "Bohemian Rhapsody”. Alături de Dan Helciug, Spitalul de Urgenţă şi Cristina a urcat grupul vocal Acapella. Şi întradevăr, a ieşit un moment foarte frumos. Această melodie este cu totul specială pentru tpti fanii Queen, fiind după cum a zis şi Helciug "chitesenta trupei”.

Ultima trupă pe care am ascultat-o a fost Cortez, pe care poate îi ştiţi dacă mergeţi prin Music Club. Băieţii au făcut show pe "It's a kind of magic”, "Love of my life”, "I want to break free”, terminându-şi reprezentaţia alături de întregul Hard Rock Cafe din care se auzea puternic: "We are the champions, we are the champions, no time for losers, 'cause we are the champions of the woooooorlllllddddd!” Freddie Mercury, îţi mulţumim!

Echipa InConcert.ro a avut aseară deosebita şansă de a lua parte la un eveniment unic pe scena muzicală românească: Mozart Rocks.

După succesul răsunător pe care cei zece chitarişti l-au avut interpretând alături de Orchestra Naţională Radio şi Orchestra Operei Naţionale compoziţii ale celor mai cunoscute nume din domeniu pe 11 octombrie 2008 pe scena Sălii Radio, organizatorii au decis să continue seria de evenimente, oferindu-ne astfel ocazia de a asculta o altfel de muzică.

Am plecat spre club Embassy cu mai multe întrebări cărora speram să le găsim răspunsul la concert. Printre ele, ne întrebam dacă Marius Nedelcu are şanse de reuşită fără băieţii de la Akcent şi cum va arăta amestecul de dance şi pop-rock. Când am păşit în Embassy atmosfera era destul de ciudată. Pe de-o parte aveai impresia unui party privat care urmează să înceapă iar pe de altă parte era o forfotă care anunţa ceva BIG care urma să se întâmple.

Cei 7 au început timid, puţin emoţionaţi, dar s-au încălzit mai repede decât ne-am fi aşteptat. Deşi erau maxim 100 de persoane în Embassy, putem spune că a fost vorba de un nucleu dur care i-a încurajat pe tot parcursul concertului. Poate că pe viitor ar trebui organizat un asfel de concert într-un loc puuuţin mai mare (cred că şi artiştii ar fi fost recunoscători), mai ales că energia pe care o transmite publicul este foarte importantă pe parcursul unui concert.

Hala este un loc extrem de prietenos, atât prin amplasament, aproape de gura de metrou Mihai Bravu, cât şi prin faptul că are în loc de clasicele şi plictisitoarele scaune sau canapele, paturi. Noi am fost aseară la concertele Zob, Şuie Paparude şi Sensor, a doua seară din seria concertelor ce sărbătoresc lansarea Hala.

Zob au spart gheaţa cu piese de pe noul album, piese de pe albumele mai vechi dar şi cover-uri ca “Delilah” sau “Drumurile noastre toate”, spre deliciul publicului. Aşa cum spunea şi Vlad, solistul trupei Zob, nu a fost un concert deloc rău, fiind primul concert live de rock ce a avut loc în Hala. Imediat după ce au coborât de pe scenă cei de la Zob, a venit rândul celor de la Şuie Paparude, cu MC Bean proaspăt intrat în trupă. El a făcut o super atmosferă împreună cu ceilalţi doi colegi de trupă, Michi şi Dobre.