În ciuda norilor care ameninţau Bucureştiul încă de la prânz, B’estfest a reuşit să strângă încă din prima zi un număr impresionant de oameni. În mulţimea care se adunase la ora deschiderii în faţa porţilor de la Romexpo îi puteai zări cu uşurinţă pe cei veniţi să-l vadă pe Patrice (dreaduri, tricouri cu Marley) sau cei care şi-au cumpărat bilet mai degrabă pentru White Lies şi The Killers. Stereotipurile funcţionează de minune la B’estfest, astfel că îţi poţi da seama de la prima vedere cu ce fel de fan ai de-a face.

Soarele era încă viteaz când a urcat pe scenă trupa care a deschis oficial ediţia 2009 a festivalului – Snails. Băieţii au demonstrat că au tot ce le trebuie ca să strângă o armată de fani într-un timp relativ scurt de când şi-au făcut debutul la radiourile din România. Dovada? Întreaga mulţime adunată în faţa scenei Ciuc a fredonat mai bine de jumătate de oră melodii mai cunoscute (Pistol cu capse, Superbasuri, Nu-mi pasă), dar şi altele pe care doar un posesor de album ar fi putut să le cunoască atât de bine (Frumoasă foc, Patrula, Prieteni buni). Snails au fost o alegere bună pentru deschiderea festivalului şi nu încape îndoială că şi ei au reuşit să mai strângă câţiva fani până la finalul celor 45 de minute.

Până la 19:15, toată lumea s-a mutat în dreptul scenei Romtelecom, alăturându-se celor care deja campau de la început acolo pentru un loc la gard. Motivul? A doua apariţie live a lui Patrice în România. Cântăreţul nu s-a lăsat aşteptat şi a urcat pe scenă însoţit de formaţia lui chiar la ora programată. Patrice a interacţionat foarte bine cu publicul, i-a făcut pe toţi să danseze şi să-şi mişte mâinile în aer şi a dansat şi el cât mai aproape de public – pe boxa din faţa scenei. Am ascultat şi melodii mai vechi (Today, Up In My Room, Everyday Good, Clouds, Another One), dar şi una nou-nouţă, care probabil va intra pe noul lui album. Cel mai frumos moment a fost când primele acorduri de la Soulstorm au coincis cu primele picături de ploaie. De atunci şi până la sfârşitul concertului, nimănui nu i-a păsat că se udă până la piele, toţi au fredonat veseli versurile melodiilor şi au dansat în ploaie. Chiar dacă apa s-a strecurat până la final peste tot şi a reuşit să ardă şi o boxă, Patrice şi-a făcut datoria pe deplin şi le-a oferit celor veniţi pentru el aproape tot ce îşi doreau să vadă.

În ceea ce priveşte concertul celor de la White Lies, au existat destule emoţii. Ploaia i-a întârziat cu mai bine de jumătate de oră, asta pentru că începuse din ce în ce mai tare şi scena era plină de apă. Băieţii din staff şi-au făcut datoria, încercând să înlăture apa pe cât posibil, dar n-au reuşit mare lucru până când vremea s-a mai îndurat şi a mai lăsat de la ea. Tot printre picături, de data asta ceva mai blânde, cei de la White Lies au intrat pe scenă în jurul orei 21:00, iar primele acorduri i-au adus înapoi în faţa scenei pe toţi cei care se adăposteau în barurile acoperite sau în corturile sponsorilor. Dacă atunci când asculţi White Lies acasă sau în căşti, pe drum, ultimele lucruri pe care care ţi le inspiră vocea lui Harry şi versurile sumbre sunt dans şi voie bună, asta s-a putut vedea aseară din plin. Pentru o trupă despre care ai crede că nu au auzit prea mulţi în România, White Lies au adunat un număr impresionant de fani care au cântat şi dansat timp de o oră, în ciuda ploii. Un lucru de care vor fi cu siguranţă acuzaţi este faptul că au interacţionat foarte puţin cu publicul (cel mai mult la sfârşit, în timp ce cântau Death şi Harry ne făcea semn să ridicăm mâinile în aer), dar fanii adevăraţi vor trece cu vederea. Asta pentru ca White Lies nu este o formaţie care cântă de dragul show-ului, ci una care face muzică mai degrabă din pasiune.

În continuare decalaţi din cauza ploii, headlinerii serii au luat cu asalt Romexpo pe la 22:00. Primele rânduri ale scenei Romtelecom au fost ocupate de cei care şi-au făcut temele de acasă şi au venit echipaţi cu tricouri The Killers. Faţă de înregistrările din alte concerte pe care probabil că le-aţi văzut până acum, am avut ocazia să vedem aseară un Brandon Flowers cu mult mai energic şi zâmbitor decât îl ştiam cu toţii. Liderul trupei s-a făcut remarcat mult mai mult ca de obicei, astfel că totul a părut mai mult o demonstraţie de forţă a lui Flowers decât un efort colectiv al formaţiei. Dar cum aparenţele sunt mai mereu înşelătoare, putem să vă asigurăm că şi ceilalţi trei membri şi-au făcut pe deplin datoria. The Killers ne-au întâmpinat cu un decor de palmieri şi lumini ca la ei acasă, în Las Vegas, şi au cântat melodii de pe toate cele trei albume, cu focus mai mult pe Day & Age, spre dezamăgirea celor care consideră că primele două albume sunt cu mult mai reuşite. Nimeni n-a plecat nemulţumit acasă, totuşi, asta pentru că Romexpo a răsunat minute bune a For Reasons Unknown, Mr. Brightside, Read My Mind, Somebody Told Me, Human, Spaceman, Smile Like You Mean It sau When You Were Young. Per total, a fost un show ca la carte, cu muzică bună, dedicată din plin miilor de fani.

B’estfest continuă şi astăzi, aducând pe cele două scene nume grele ca Moby, Motörhead sau Ayọ. InConcert.ro  vă sfătuieşte să vă înarmaţi cu pelerine de ploaie şi câteva shoturi de Jägermeister (apariţie nouă în meniul de băuturi al festivalului), asta pentru că vremea nu dă semne de îmblânzire şi ar fi păcat să rataţi concertele de astăzi din cauza ploii şi a frigului.