Joi seară am avut ocazia să participăm la un spectacol din cadrul Festivalului "Enescu" susţinut de Orchestra Filarmonică din Sankt Petersburg la Sala Palatului din Bucureşti. Ediţia din acest an a Festivalului "Enescu" pare să fi depăşit toate ediţiile precedente atât în ceea ce priveşte vizibilitatea în media cât şi amploarea întregului eveniment.

Această expunere este, cu siguranţă, un lucru foarte bun, însă a adus şi câteva aspecte negative la nivelul publicul. Astfel, încă de la intrare am simţit că ne aflăm la un eveniment autohton. Obişnuiţi probabil cu artişti mai pretenţioşi care preferă să se lase aşteptaţi, foarte mulţi oameni aşteptau încă în faţa Sălii Palatului cu 10 minute înainte de începerea spectacolului. Abia după cel de-al treilea gong am observat aglomerarea intrarilor din Sală deşi majoritatea oamenilor erau deja aşezaţi în aşteptarea concertului.

După câteva minute de întârziere provocate de forfota din sală (orchestra a intrat pe scenă la 19:29 fiind aproape imediat pregătită de începere) concertul a debutat în acompaniamentul telefoanelor mobile care sunau din toate părţile. Primele 10 minute au fost un chin în condiţiile în care telefoanele sunau iar spectatorii traversau rândurile în căutarea locurilor de pe bilet sau.... chiar a unui loc mai bun. Mulţi au avut totuşi bunul simţ să rămână pe margini până la pauză.

Avându-l ca dirijor pe maestrul Yuri Termikanov (dirijorul principal al Filarmonicii din Sankt Petersburg) şi ca solistă pe Hélène Grimaud, Orchestra Filarmonică din Sankt Petersburg a interpretat Concertul nr.2 pentru pian şi orchestră din Rahmaninov şi Simfonia nr. 6 a lui Ceaikovski.

Am remarcat în primul rând acustica impecabilă a Sălii Palatului. Dacă la alte tipuri de evenimente mulţi se plâng de sonorizare, de această dată sunetul a fost impecabil. Mai mult, am simţit pentru prima dată că instalaţia de aer condiţionat funcţiona!

Reprezentaţia în sine este greu de transpus în cuvinte, şi nu e vorba de un clişeu. Franţuzoaica Hélène Grimaud ne-a lăsat cu gura căscată la propriu în aproximativ 40 de minute de concert la pian. Chiar şi pentru un necunoscător interpretarea suna perfect astfel încât aplauzele au durat aproximativ 10 minute.

După pauză a urmat simfonia a şasea a lui Ceaikovski, moment în care s-a evidenţiat maestrul Yuri Temirkanov alături de orchestra pe care o conduce încă din 1988.

Am plecat de la concertul de joi seară cu un zâmbet larg deoarece asistasem la un spectacol impresionant în cadrul celui mai prestigios festival de muzică din România. Festivalul Enescu nu se încheie aici, concertele continuă atât la Ateneul Român, cât şi la Sala Palatului până pe 26 septembrie.

Pentru că biletele la Festivalul Enescu sunt pe terminate trebuie să vă amintim că peste numai două săptămâni se deschide stagiunea de spectacole la Ateneul Român. Iubitorii de muzică clasică se pot delecta cu reprezentaţiile Filarmonicii George Enescu, probabil fără aportul spectatorilor cu telefoane mobile şi a celor veniţi să epateze.