Duminică seară am asistat la spectacolul "Historia de un amor", susţinut de trupa Mandinga la Sala Palatului. Pregătirile pentru concert au început cu câteva luni în urmă, iar show-ul se anunţa unul deosebit, însă ce s-a întâmplat duminică pe scena Sălii Palatului a depăşit toate aşteptările pe care le aveam înainte de eveniment. Cu o scenografie deosebită şi o structură de musical, Historia de un amor a reuşit să surprindă încă de la început. Mihaela Rădulescu a fost naratorul acestei poveşti de dragoste, ce s-a întins pe parcursul mai multor zeci de ani şi a făcut o punte de legătură între Cuba şi România.

Spectacolul surprinde la început Cuba în anii '60, un moment în care muzica reprezenta o formă de rezistenţă faţă de comunism. Cu o coregrafie impresionantă, cu ajutorul unor vizualuri perfect alese şi cu o vestimentaţie adusă parcă direct de la Havana, show-ul celor de la Mandinga a debutat cu câteva piese extrem de cunoscute la nivel internaţional - Besame Mucho, Che Guevara şi Guantanamera, în interpretarea Elenei şi a lui Alejandro. Muzica tinerilor interpreţi a trecut pentru moment în planul secund, în prim plan aflându-se, fără îndoială, întregul show, pentru că Mandinga a reuşit să creeze un spectacol muzical în adevăratul sens al cuvântului.

A urmat partea a doua, cea care a prezentat viaţa cubanezilor în America şi vestitul carnaval Calle Ocho din Miami-ul anilor '80. Coregrafia s-a extins de această dată şi în afara scenei, zeci de dansatori intrând în mijlocul publicului în timp ce trupa Mandinga interpreta piese precum "El Cantante", iar pe ecrane se desfăşurau proiecţii de carnaval. Mai puţin inspirată a fost trecerea către România zilelor noastre, moment în care băieţii de la Mandinga au pătruns în sală cu mai multe instrumente de percuţie şi măşti pe faţă, în timp ce pe fundal se derulau imagini din timpul perioadei comuniste. Totul a culminat cu imagini la fel de nepotrivite cu fuga soţilor Ceauşescu şi procesul acestora. A fost o trecere neobişnuită pentru un spectacol care dorea să prezinte istoria dragostei.

Momentul românesc în sine a fost la fel de spectaculos ca celelalte, cu piese precum Saraiman sau Nu am pe nimenea - care a sunat extrem de simpatic în interpretarea cubanezului Alejandro. N-au lipsit nici piesele Mandinga - Soarele meu şi Dor de tine. Între cele 3 momente am avut parte atât de istorisirile Mihaelei Rădulescu, cât şi de diferite jocuri ale lui Chupi & co. Despre muzica celor de la Mandinga nu putem spune decât că a sunat excelent. Aşa cum ne-au obişnuit de-a lungul timpului, Alex, Florin, Chupi, Zach, Omar Secada, Tony, El Nino şi Bazooka interpretează fără probleme orice stil muzical, se coordonează şi se completează reciproc, iar când e nevoie improvizează.

Am plecat de la Sala Palatului foarte impresionaţi, după 2 ore de spectacol muzical cum nu văzusem până acum din partea unei trupe româneşti. Dincolo de muzică au fost proiecţii şi o scenografie de excepţie, care au completat istoria amorului povestită de Mandinga. Fără îndoială a fost cel mai bun spectacol din 2010 până în acest moment şi unul dintre cele mai bune pe care la care am asistat vreodată, cu mici scăpări în partea a doua, dar cu o primă parte aproape de perfecţiune.

Mai multe fotografii sunt disponibile mai jos. În plus puteţi găsi fotografii exclusive pe contul nostru de Facebook.

Copyright: InConcert.ro Foto - Cătălina Boanghină