Golden Madonna

de Alex Constantinescu

Prima dată când am văzut-o pe Madonna în concert a fost în 2008, la Viena. Spectacolul a fost organizat la periferia oraşului, într-o zonă verde care permitea amplasarea scenei imense a cântăreţei. La concertul din Viena am luat bilet în zona B, la gardul desparitor faţă de zona A. În orice caz, deşi sonorizarea a fost foarte bună şi vizibilitatea perfectă (la 1.84m ai mei), am rămas cu sentimentul de dezamăgire că nu am putut-o vedea pe Madonna mai de aproape. Spectacolul din 2008 nu a fost foarte diferit de cel de la Bucureşti; singurele schimbări notabile au fost eliminarea campaniei electorale pentru Obama, care între timp a câştigat alegerile în SUA, şi introducerea momentului omagial în memoria lui Michael Jackson.

Madonna a venit în România din poziţia de cel mai mare star pop la ora actuală. Dacă în urma cu 10-15 ani împărţea coroana alături de Michael Jackson şi era supranumită "regina pop", acum Madonna a dovedit că este capabilă să facă cel mai spectaculos show pe care l-a văzut România din 1992 încoace.

Am ajuns la porţile de acces cu 10 minute înainte de ora 15. Erau deja câteva grupuleţe de oameni, unii veniţi pentru a-şi lua bilet. Mă aşteptam să fie mai multă lume deja acolo, iar sentimentul acesta l-am avut pe parcursul următoarelor ore. Auzisem că s-au vândut 70-80 de mii de bilete şi mă întrebam când vor ajunge să intre toţi aceştia, dacă vor veni de la ora 17:30, când se anunţase accesul. Am aşteptat cu calm să treacă timpul, observând cu mirare că lumea nu s-a strâns într-un număr copleşitor decât după oră 17. Accesul s-a făcut începând cu 18:10 şi am fost printre primii care au reuşit să intre în zona comună. De acolo a urmat sprintul binecunoscut pe lângă zonele B, A, până la poarta de acces la Gold Bar. M-am întrebat de ce zona respectivă, cunoscută în turneele Madonnei ca Gold Circle, a fost redenumită la noi Gold Bar, dar asta contează mai puţin.

Când am ajuns lângă scenă, Madonna repeta ultima piesă din spectacol, "Give It 2 Me". M-a văzut şi s-a îndreptat spre mine, s-a aplecat şi mi-a întins microfonul pentru a cânta refrenul piesei. Scena s-a repetat apoi şi în timpul concertului. Nu am fost singurul din public care a avut norocul de a cânta cu Madonna, dar sentimentul este unul deosebit.

Show-ul Madonnei a fost precedat de mixurile lui Paul Oakenfold, un DJ deja cunoscut majorităţii celor care au participat la concert. Lumea continua să se strângă şi abia atunci a devenit evident că cei care au venit mai devreme, precauţi, înainte de ora 16, au reuşit să îşi găsească cel mai bun loc pe gazon. În zona Gold Bar, terenul era acoperit, astfel că nu au fost probleme cu praful care se ridica în zonele A şi B. Diferenţa de preţ a fost considerabilă, dar şi organizatorii cred că puteau alege o zonă mai potrivită pentru amplasarea scenei, poate chiar la marginea Bucureştiului. Praful a fost una din cauzele din care mulţi scriu şi acum recenzii negative la acest spectacol.

Madonna a intrat pe scenă cu câteva minute întârziere, iar show-ul a început cu un intro video (The Sweet Machine), urmat de Candy Shop. Lumea era dezlănţuită, antrenată şi de trupa de dansatori extraordinari, energici şi talentaţi. Au urmat, printre altele, Human Nature şi Vogue, două piese foarte îndrăgite de public, judecând după reacţia de la finalul fiecăreia dintre ele. Coregrafia şi clipurile ce se desfăşurau în fundal (pe Human Nature apare Britney Spears, împreună cu vocea ei înregistrată) s-au îmbinat perfect. Momentele sexy au început să apăra odată cu "She's Not Me", iar "Miles Away" a ridicat în picioare şi ultimii spectatori de la tribună.

Piesa "Doli Doli", interpretată alături de o trupă de muzicanţi ţigani, a fost aplaudată de public. Momentul care a urmat, în care Madonna a transmis publicului dorinţa sa de eliminare a rasismului, în special a urii faţă de ţigani, a fost întâmpinat iniţial cu fluierături. Până la urma, însă, oamenii au lăsat aplauzele să mascheze iureşul care se formase. "Get Stupid" a fost piesa de promovare a lui Obama în 2008, transformată într-un mesaj de salvare a planetei. "4 Minutes" a avut o coregrafie video deosebită, în care patru ecrane mobile s-au plimbat pe scenă, rulând clipuri cu Justin Timberlake. Au mai fost multe alte suprize, pe care poate le veţi vedea într-un viitor nu foarte îndepărtat pe DVD. "Give It 2 Me" a închis show-ul, unul cu adevărat spectaculos. Madonna a venit înspre publicul de la gard şi mai mulţi fani au avut ocazia să cânte refrenul piesei.

Spectacolul Madonnei la Bucureşti a fost un succes. Cei ce susţin contrariul pot da vina pe organizare, pe faptul că s-au vândut bilete între copaci, într-o zonă total nepotrivită unui astfel de concert şi pe propria decizie de a ajunge târziu la eveniment. Coregrafia, vizualurile, trupa de dans şi Madonna au compus un tot unitar, bine executat, inteligent şi de succes. Când vine vorba de show live, Madonna a dovedit în 2009, pentru români, că nu are rival. E prea curând să spunem dacă o vom mai vedea vreodată la Bucureşti, dar energia transmisă de pe scenă către public dovedeşte că Regina Pop va continua să concerteze cu succes în următorul deceniu.

Un show spectaculos. Pacat ca a fost cu Madonna

de Alexandru Ciuca

De la Gazon B situatia n-a fost atat de roz. In multe locuri nu se vedea nimic din cauza copacilor, iar ecranele erau prea mici pentru a-si indeplini scopul. Trecem peste aglomeratia de la intrare, peste cozile destul de mari de la bere si suc. Putem sa intelegem ca a fost unul dintre cele mai mari evenimente organizate in ultimii ani. Vreo 70.000 de oameni, poate si mai multi au facut aerul din parcul Izvor irespirabil. Si nici asta nu ar fi fost o problema daca nu era aproape degeaba. Daca orele de asteptare in picioare, in soare nu aveau un rezultat dezamagitor. Probabil problema a plecat de la mediatizarea excesiva a evenimentului.

Desigur, a fost un eveniment notabil insa in niciun caz nu putem vorbi despre concertul anului. Cu siguranta a fost showul anului insa nu un concert, un show care aducea mai mult a ceva intre spectacol de varietati si un cabaret pe bani foarte multi. Partea de lumini a fost impresionanta, la fel si costumele, si scena. Insa lucrurile se opresc aici. Cum spuneam, probabil mediatizarea excesiva a dat nastere unor asteptari mult prea mari pentru un concert sustinut de o doamna de 51 de ani care niciodata n-a fost recunoscuta pentru vocea de exceptie. Si pentru ca nu putea sa ne incante o ora si jumatate interpretand de pe un scaun in stilul lui Sinnead O'Connor sau al Tarjei Turunen, Madonna a dansat. Si a dansat destul de mult, s-a miscat incontinuu pe scena imensa. A incercat sa arate ca mai poate desi nu e chiar asa. Cel mai mult publicul a cantat si a dansat pe la sfarsit, pe Isla Bonita si Like a Prayer desi au fost si alte piese destul de cunoscute.

In ceea ce priveste sonorizarea totul a parut organizat numai pentru cei de la Gazon A, Golden Bar si Tribuna. La Gazon B aveai impresia ca asculti concertul din parcul Eroilor (care e la doua statii distanta), nu din parcul Izvor. Se auzea destul de incet, boxele amplasate in spatele zonei Gazon A nefacand fata. Concertul Madonnei n-o sa ramana in memoria colectiva mai mult de 2 saptamani. Ne vom aminti poate de praf, de imbulzeala de la iesire dupa primele 20 de minute din concert, de un public mult prea apatic pentru un show de o asemenea anvergura. Si de o artista care a imbatranit prea devreme pentru publicul din Romania.

Poze de Alex Chelba (3,4) si Alex Barbulescu (1,2).