Sala Palatului a fost plina la concertul trupei belgiene de marti seara. Oameni de toate varstele, care prefera sa asculte melodii "oldies, but goldies", au avut parte de aproape doua ore pline cu hituri ale anilor '90: Puerto Rico, What’s a Woman, Nah Neh Nah... dar ajungem si acolo.
In ciuda dimensiunilor salii, trupa a reusit sa creeze o atmosfera calda. Luminile au fost discrete, iar accentul s-a pus pe muzica, nu pe ceea ce obisnuim sa numim "show". Concertul a inceput simplu, cu Far Gone Now. De la primele acorduri si versuri, Dani Klein, vocea trupei, a reusit sa transmita spectatorilor o eleganta aparte.

Spectatorii au reactionat cu ropote de aplauze dupa fiecare piesa, semn ca specatcolul a fost unul cu adevarat deosebit. Piesele care au alcatuit setlist-ul serii au fost Far Gone Now, Sold My Soul, I Don't Know, Heading For A Fall, Ilia, I Don't Want To Know, Puerto Rico, They Say It's Love, Travelling Light, Pack Your Memories, At The Parallel, Quand Elle Rit Aux Eclats, Don't Cry For Louie, Je L'Aime Je L'Aime, What's A Woman, Johnny si Pauvrea Diable, Nah Neh Nah la bis.

Daca pana la final s-au auzit cereri pentru piesa "Nah Neh Nah", bis-ul a ridicat sala in picioare. Spectatorii au dansat si au cantat alaturi de trupa, ai caror chitaristi s-au intors dupa finalul spectacolului pentru autografe si fotografii.

Pe canalul nostru de Youtube am urcat şi câteva piese înregistrate în timpul concertului cu telefonul mobil. Am ales să nu folosim decât telefoanele mobile la acest concert deoarece marţi seară am fost prezenţi în calitate de spectatori, şi nu de jurnalişti.