| Review - Phoenix la Sala Palatului | ||||
|
|
Peste 3500 de oameni au fost prezenţi marţi seară la Sala Palatului din Bucureşti, unde una dintre cele mai cunoscute trupe româneşti a urcat pe scenă. Phoenix a fost aşteptată încă de la orele 19:30 de o Sală a Palatului aproape plină. Pentru că spectatorii au început să vină încă de la orele 18:00, concertul nu a avut o întârziere prea mare, doar vreo 10 minute, timp în care s-au ocupat aproape toate locurile din sală. Aşa cum era anunţat, spectacolul a conţinut două părţi, dintre care una mai clasică, cu elemente tradiţionale româneşti, iar cealaltă cu câteva dintre cele mai cunoscute melodii ale trupei Phoenix. Prima parte a surprins prin colaborările cu Bogdan Munteniţă, corul Acapella, şi Adrian Petrescu. Pe fundal rulau imagini cu anumite momente tradiţionale româneşti şi peisaje în timp ce Phoenix interpreta adaptări din piese ale lui Enescu sau Ciprian Porumbescu şi colinde. O primă parte interesantă în care au fost inserate şi melodii de pe albumul "Cei ce ne-au dat nume". A urmat pauza iar după doar 15 minute Phoenix s-a întors pentru cel mai aşteptat moment al serii. Probabil că majoritatea celor prezenţi veniseră să asculte hiturile care i-au făcut cunoscuţi pe Nicu Covaci şi Ovidiu Lipan Ţăndărică în urmă cu zeci de ani. Au început cu singura piesă de dragoste a trupei, "Ştiu că mă iubeşti şi tu", interpretată alături de Mony Bordeianu, unul dintre invitaţii speciali ai serii. Solistul a reuşit să-i ridice în picioare pe cei prezenţi în sală, fiind o apariţie foarte energică. A urmat Hei, tramvai!, al cărui fragment îl puteţi urmări mai jos. Sonorizare impecabilă şi un instrumental care semăna cu o inregistrare de studio.
A doua parte a continuat cu piesa Canarul, interpretată tot de Mony Bordeianu, precum şi Gipsys on the run, singura piesă în limba engleză aleasă de Phoenix. După aceasta a urmat Fată Verde interpretată de Bogdan Bradu, cel mai nou solist de la Phoenix. Din păcate, deşi are o voce impresionantă, Bogdan Bradu nu este nici Mircea Baniciu, nici Moni Bordeianu, nici Tavi Colen. Vocea lui parcă nu se potriveşte deloc cu ceea ce cântă Phoenix. Au urmat "Te întreb pe tine soare", "Zori de zi", "Apocalipsa" sau "Baba Novak", însă niciuna dintre piese nu suna la fel ca pe CDurile sau vinilurile pe care le avem cu toţii acasă. În schimb, instrumentalul a reuşit să impresioneze şi de această dată, cu un Ovidiu Lipan Ţăndărică în mare formă, cu Cristi Gram care şi-a luat revanşa pentru problemele de sonorizare de la lansarea albumului său solo şi cu aportul foarte important al lui Nicu Covaci la chitară. Phoenix a interpretat şi una dintre piesele noi, pe care publicul nu le cunoaşte, şi care sună foarte bine cu Bogdan Munteniţu la voce - "Băi tătare". Înainte de asta a fost interpretată "În umbra marelui urs" piesă care dă şi numele unui album Phoenix. Nicu Covaci a condus cu vocea însă interpretarea a fost destul de departe de ceea ce ştim de pe CD. Chiar dacă vocea nu-i mai sună ca în tinereţe, liderul Phoenix rămâne un instrumentist desăvârşit, demonstrându-şi încă o dată calităţile în cadrul concertului de marţi seară. Bisul i-a găsit pe toţi cei prezenţi în picioare aplaudându-i pe artişti pentru cele două ore de muzică bună. Deşi Andri Popa nu sună la fel fără Mircea Baniciu, cei din sală au cântat zâmbitori alături de formaţie. A urmat Cristi Gram cu un solo de chitară interpretând imnul naţional. Seara s-a încheiat cu Invocaţie, de pe "Cantafabule". Phoenix rămâne una dintre legendele muzicii româneşti chiar dacă lucrurile s-au schimbat. Trebuie să recunosc, după concertul de marţi seară am devenit foarte invidios pe cei care au avut ocazia să-i asculte live pe cei de la Phoenix în anii '60 - '70. Ne mulţumim însă cu CDurile şi aşteptăm un nou concert Phoenix. Setlist: Ştiu că mă iubeşti şi tu
|
