Grimus are un stil special, aparte. E una din trupele alea care deşi cântă un anumit gen ştiu cum să-l facă mai bun, au contribuţie proprie. Aseară au cântat atât melodii de pe albumul Panikon, cât şi melodii noi, au făcut senzaţie pe scenă prin foarte multă energie şi prin modul unic de interpretare al lui Bogdan. Nici vocea a doua, Vali nu este de neglijat. Îl completează foarte bine pe Bogdan la unele melodii, dar se descurcă la fel de  bine şi singur, şi ne-a demonstrat asta aseară. Totul a decurs bine, sunetul fără probleme, doar bisul un pic prea scurt – o melodie. Noi ne-am fi dorit şi Time To Be Good Friends, dar probabil absenta lui Byron a făcut să nu fie cântată. Poate la urmatorul concert din Bucureşti.

Setlist:

Ready For It

Insanity

Finger Prints

Cave

Confused

We Don’t Live Here

Backseat Driver

Elephants

Satellites

Face the Light

Addiction

The Hell I’m In

Promise

In A Glimpse

Schimbul de instrumente şi reglejele de sunet nu au durat foarte mult şi pe scenă au apărut mult aşteptaţii The Parlotones. Publicul era deja energizat şi i-au întâmpinat cu multe aplauze, iar cei din trupa păreau că se bucură acolo sus pe scenă.

Deşi credeam că sunt o noutate pentru mine, căci după nume nu-mi păreau cunoscuţi am descoperit destul de multe melodii pe care le ştiam, iar foarte mulţi din public ştiau versurile la aproape toate melodiile.

The Parlotones sunt acea trupă indie standard, cu acelaşi stil de melodii, aceleaşi ritmuri indie, iar unele melodii ar putea fi confundate cu unele ale celor de la The Killers. Băieţii au cântat corect şi, în afara de vocal, fără prea multe manifestări. Dialogul dintre melodii, dansul şi mişcarile amuzante ale solistului au animat atmosfera. Şi deşi mă aşteptam la ceva solo-uri, măcar de tobe către final nu prea am avut parte de aşa ceva.

Din păcate, din punct de vedere al sonorizării au existat câteva probleme. Cea mai mare dintre ele a fost întreruperea alimentării cu curent electric pe scenă, însă a fost destul de repede remediată situaţia. O altă problemă a fost la tobe. Dacă la început tot apărea un sunetist pe scenă să regleze microfoanele, către final a persistat un zornăit.

În pofida tuturor acestor mici probleme publicul s-a simţit bine, a fost încântat de cei pentru care se afla acolo şi nu a ţinut cont de ele, ci a dansat şi a transmis bună dispoziţie şi către scenă.